Donazione

interpătens


adjective present participle II class

See the translation of this word



MASCULINE
SINGULAR
Nom.
interpătens
Gen.
interpătentis
Dat.
interpătenti
Acc.
interpătentem
Abl.
interpătens
Voc.
interpătenti
PLURAL
Nom.
interpătentes
Gen.
interpătentium
Dat.
interpătentibus
Acc.
interpătentes
Abl.
interpătentes
Voc.
interpătentibus
FEMININE
SINGULAR
Nom.
interpătens
Gen.
interpătentis
Dat.
interpătenti
Acc.
interpătentem
Abl.
interpătens
Voc.
interpătenti
PLURAL
Nom.
interpătentes
Gen.
interpătentium
Dat.
interpătentibus
Acc.
interpătentes
Abl.
interpătentes
Voc.
interpătentibus
NEUTER
SINGULAR
Nom.
interpătens
Gen.
interpătentis
Dat.
interpătenti
Acc.
interpătens
Abl.
interpătens
Voc.
interpătenti
PLURAL
Nom.
interpătentia
Gen.
interpătentium
Dat.
interpătentibus
Acc.
interpătentia
Abl.
interpătentia
Voc.
interpătentibus

‹ intĕrordĭnĭum
interpătĕo ›

Browse the dictionary

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
internus adj. I cl.
intĕro tr. v. III conjug.
intĕror tr. v. III conjug.
intĕrordĭnātus adj. I cl.
intĕrordĭnĭum nt. noun II decl.
interpătens adj. pres. part. II cl.
interpătĕo intr. v. II conjug.
interpĕdiens adj. pres. part. II cl.
interpĕdĭo tr. v. IV conjug.
interpĕdĭor tr. v. IV conjug.
interpellans adj. pres. part. II cl.
interpellātĭo fem. noun III decl.
interpellātŏr masc. noun III decl.
interpellātrix fem. noun III decl.
interpellatūrūs adj. fut. part.
interpellatus adj. perf. part. I cl.
interpellatus adj. perf. inf.
interpello tr. v. I conjug.
interpellor tr. v. I conjug.
interpensīva pl. nt. noun II decl.
{{ID:INTERPATENS100}}
---CACHE---
Olivetti Media Communication
Our sites
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Our mobile applications
Android