PASSIVE FORM:
INDICATIVE
PRESENT
I sing.
obiector
II sing.
obiectāris, obiectāre
III sing.
obiectātur
I plur.
obiectāmur
II plur.
obiectamĭni
III plur.
obiectantur
IMPERFECT
I sing.
obiectābar
II sing.
obiectabāris, obiectabāre
III sing.
obiectabātur
I plur.
obiectabāmur
II plur.
obiectabamĭni
III plur.
obiectabantur
FUTURE
I sing.
obiectābor
II sing.
obiectabĕris, obiectabĕre
III sing.
obiectabĭtur
I plur.
obiectabĭmur
II plur.
obiectabimĭni
III plur.
obiectabuntur
PERFECT
I sing.
obiectatus, –a, –um sum
II sing.
obiectatus, –a, –um es
III sing.
obiectatus, –a, –um est
I plur.
obiectati, –ae, –a sumus
II plur.
obiectati, –ae, –a estis
III plur.
obiectati, –ae, –a sunt
PLUPERFECT
I sing.
obiectatus, –a, –um eram
II sing.
obiectatus, –a, –um eras
III sing.
obiectatus, –a, –um erat
I plur.
obiectati, –ae, –a eramus
II plur.
obiectati, –ae, –a eratis
III plur.
obiectati, –ae, –a erant
FUTURE PERFECT
I sing.
obiectatus, –a, –um ero
II sing.
obiectatus, –a, –um eris
III sing.
obiectatus, –a, –um erit
I plur.
obiectati, –ae, –a erimus
II plur.
obiectati, –ae, –a eritis
III plur.
obiectati, –ae, –a erunt
SUBJUNCTIVE
PRESENT
I sing.
obiecter
II sing.
obiectēris, obiectēre
III sing.
obiectētur
I plur.
obiectēmur
II plur.
obiectemĭni
III plur.
obiectentur
IMPERFECT
I sing.
obiectārer
II sing.
obiectarēris, obiectarēre
III sing.
obiectarētur
I plur.
obiectarēmur
II plur.
obiectaremĭni
III plur.
obiectarentur
PERFECT
I sing.
obiectatus, –a, –um sim
II sing.
obiectatus, –a, –um sis
III sing.
obiectatus, –a, –um sit
I plur.
obiectati, –ae, –a simus
II plur.
obiectati, –ae, –a sitis
III plur.
obiectati, –ae, –a sint
PLUPERFECT
I sing.
obiectatus, –a, –um essem
II sing.
obiectatus, –a, –um esses
III sing.
obiectatus, –a, –um esset
I plur.
obiectati, –ae, –a essemus
II plur.
obiectati, –ae, –a essetis
III plur.
obiectati, –ae, –a essent
IMPERATIVE
PRESENT
II sing.
obiectāre
II plur.
obiectamĭni
FUTURO
II sing.
obiectātor
III sing.
obiectātor
II plur.
–
III plur.
obiectantor
PARTICIPIO
PERFECT
obiectatus, –a, –um
INFINITIVE
PRESENT
obiectāri
PERFECT
Singular:
obiectatus, –a, –um esse
Plural:
obiectati, –ae, –a esse
FUTURO
obiectatum esse
GERUND
obiectandus, –a, –um
SUPIN
obiectatu
View the active form of this verb
obiector tr. v. I conjug.
---CACHE---
Our sites
- Dizionario italiano
- Grammatica italiana
- Verbi Italiani
- Dizionario latino
- Dizionario greco antico
- Dizionario francese
- Dizionario inglese
- Dizionario tedesco
- Dizionario spagnolo
- Dizionario greco moderno
- Dizionario piemontese
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Our mobile applications
Android